În aceşti ani conservatorii au fost extrem de aproape de românii în vârstă, acest fapt determinându-mă să parafrazez, cu tristeţe, titlul romanului omonim scris de Cormac McCarthy şi să afirm, că România, cu certitudine, nu este o ţară care să-i respecte pe bătrâni.
Amintesc acum doar de lipsa totală de respect pe care preşedintele ţării o manifestă faţă de bătrâni, cărora le-a refuzat majorarea pensiilor umilitoare pe care le au după o viaţă de muncă.
Conservatorii au dezavuat refuzul preşedintelui de majorare a pensiilor şi s-au solidarizat cu federaţiile de pensionari împreună cu care au protestat aproape o lună în faţa Cotroceniului.
Inutil însă, locuitorul Cotroceniului a ramas neclintit în decizia sa lipsită de orice urmă de respect pentru bătrânii din România, care l-au votat în urmă cu 3 ani, crezând în promisiunea mincinoasă despre un trai mai bun, dar care nu menţiona că acesta este destinat doar clientelei politice a PD.
Şi dacă preşedintele ţării nu-i respectă pe cei aproape 5 milioane de români care abia reuşesc să-si achite întreţinerea şi să-şi cumpere medicamente, atunci cu regret afirmăm că, din păcate, România anului 2010 a devenit o country care nu este pentru old men, dar nici pentru tineri, ci doar pentru şmecherii din PD care au devenit superbaroni îmbogăţiţi din bani publici.
vineri, 12 noiembrie 2010
miercuri, 10 noiembrie 2010
În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".
În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".
Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime de aceea , este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .
Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime de aceea , este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
