Un pariu pierdut

Un pariu pierdut

Dupa cum este cunoscut, economia Romaniei se afla de doi ani in cadere libera. Cele mai drmatice efecte ale acestui fenomen sunt binecunoscute : comprimarea accentuata a produsului intern brit ( - 7,1% in 2009 si -1,5% in prima jumatate a acestui an ), reducerea numarului de salariati cu 611 000 in perioada septembrie 2008- august 2010 si diminuarea in aceeasi perioada a salariilor reale cu aproape 17% . Fara indoiala, toate aceste amputari au determinat o crestere accentuata a entropieie economice, sociale si politice, entropie care era suficient de mare si inainte de declansarea actualului declin economic al Romaniei. Cu toate acestea, scaderea accentuata a nivelului de trai , ineficacitatea endemica a institutiilor politice si alienarea generalizata reprezinta riscuri de tara cu mult mai mici comparativ cu riscul de faliment valutar al Romaniei. Desi opinia publica interna si internationala nu pare preocupata de riscul ca Romania sa devina la un moment nu prea indepartat insolvabila din punct de vedere valutar, acest risc a crescut in mod asimptotic in ultimii doi ani si continua sa creasca in acelasi mod in fiecare zi. De ce ? Raspunsul la aceasta intrebare nu este dificil : in ultimii cinci ani majoritatea romaniilor au imprumutat din strainatate foarte multi bani pentru finantarea unor importuri pantagruelice de bunuri si servicii. Ori, luxul, lacomia, si stupiditatea implica in mod inevitabil costuri si riscuri majore. Din acest motiv, datoria externa totala a Romaniei a crescut in perioada decembrie 2004 – august 2010 de la 21,5 la 87,76 miliarde de euro. Desigur, exista multi pseudoanalisti care , din credulitate sau din interes, sustin ca actualul nivel al indatorarii externe pe termen mediu si lung a Romaniei ( 60% din produsul intern brut ) nu este atit de mare incit sa genereze cu o probabilitate semnificativa un risc valutar major. Tot acest cor de propagandisti invoca exemplul Greciei care are , intr-adevar, un nivel al indatorarii externe cu mult mai mare decit al Romaniei. Numai ca Romania, spre deosebire de Grecia, nu face parte din Zona Euro. Iar in Zona Euro exista o rezerva valutara suficient de mare pentru contracararea riscului de insolventa al statelor afectate de acest risc ( Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia , Italia). In cazul Romaniei, insa, riscul de insolventa valutara este imens din urmatoarele motive: nivelul nesustenabil al cash flow-ului valutar si penuria acuta de creditori si de resurse financiare la nivel global. Astfel, in primele opt luni din acest an principalele plati valutare ale Romaniei au totalizat 27,91 miliarde de euro ( 14,395 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen scurt plus 9,152 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen mediu si lung plus 4,363 miliarde de euro pentru plata deficitului comercial ) , in timp ce inputurile valutare aferente investitiilor straine directe si altor surse conjuncturale ( in special banii trimisi de romanii care lucreaza in srainatae ) au totalizat doar 2,362 miliarde de euro. Evident, acest cash flow negativ de 25,548 miliarde de euro a fost finantat prin indatorare externa pe diferite termene si prin utilizarea rezervei valutare a BNR. Tinind cont de faptul ca serviciul datoriei externe pe termen scurt ( rambursari si dobinzi ) a fost finantat prin credite pe termen scurt, rezulta ca celelalte outputuri valutare ( deficitul comercial si serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung ) au fost finantate din urmatoarele surse : credite pe termen mediu si lung de la FMI si UE, investitii straine directe, inputuri valutare conjuncturale si rezerva valutara a BNR. In aceste conditii, rezulta ca deficitul valutar anual al Romaniei dterminat de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung, respectiv de deficitul comercial a atins deja un nivel nesustenabil: aproximativ 20 de miliarde de euro. De ce este nesustenabil acest nivel al deficitului valutar.? In primul rind pentru ca este foarte mare (17% din produsul intern brut). In al doilea rind, acest deficit nu este pe termen scurt , ci pe termen lung. In sfirsit, acest deficit nu poate fi finantat decit in mica masura prin investitii straine directe si prin cash flow-uri valutare conjuncturale. Cu alte cuvinte, deficitului valutar al Romaniei determinat de deficitul commercial si de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung a devenit in acest moment atit de mare , incit nu mai pate fi finantat decit prin indatorare suplimentara pe termen mediu si lung. Noi datorii , deci, pentru plata vechilor datorii. Exista , oare, solutii de iesire din acesta regresie vicioasa ? Teoretic vorbind, exista inca solutii pentru evitarea colapsului valutar al Romaniei. Astfel, Romania nu va fi afectata de pericolul insolventei valutare daca investitiile straine directe si valuta trimisa de romanii care muncesc in strainatate vor totalize 20 de miliarde in fiecare an. O alta solutie de evitare a insolventei ar fi diminuarea semnificativa a actualului deficit commercial al Romaniei ( aproximativ 6,5 miliarde de euro pe an ) prin cresterea rapida a exporturilor. In sfirsit, falimentul valutar al Romaniei ar putea fi evitat daca BNR-ul ar deprecia cu cel putin o treime actualul curs de schimb al leului. Din pacate , in actualul context economic , politic si social solutiile mentionate sunt doar teoretice. Este evident ca situatia economica a Romaniei s-a deteriorate atit de mult incit propbabilitatea unui faliment valutar a devenit in acest moment extrem de mare. Cu alte cuvinte, daca solvabilitatea Romaniei ar devein miza unui concurs de pariuri, nici un parior bine informat nu ar paria pe o asemenea eventualitate. Pentru ca cine a pariat sau va paria pe solvabilitatea Romaniei va pierde aproape cert acest pariu…

Dr.ing. Nicolae Țăran