Dacă în Belgia, Cehia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Polonia, Finlanda, Suedia sau Norvegia, rata sărăciei este redusă cu 10-14 procente datorită asistenţei sociale şi familiale, în România, prin politicile de asistenţă socială şi familială, sărăcia din ţara noastră este redusă total pană aproape de lichidarea fizică şi morală a trăitorilor acestui ţinut nefericit.
Fraza "lupta împotriva sărăciei" ar trebui reformulată datorită unei folosiri abuzive, de 21 de ani, în toate campaniile electorale şi discursurile populiste, efectul resimţit de români în nivelul de trai fiind invers proporţional cu cantitatea de exprimare pe această temă. Această frază sună aproape donquijotesc, ca de altfel şi demersul nostru, al conservatorilor pentru reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază.
Noi, conservatorii, considerăm că demersul pe care îl facem de ani de zile, de reducere a TVA la produsele alimentare de bază, constituie o modalitate de responsabilizare a clasei politice incapabile să înţeleagă drama a milioane de români, pentru care viaţa zilnică se epuizează din consumul câtorva zeci de mii de lei.
Dar tristeţea zilnică a celor care trăiesc acum cu amintirea vremurilor în care vizionau "Rich man, poor man" a devenit de neînţeles pentru foştii şi actualii baroni, care din limuzine luxoase, transmit sarcastic formula readaptată "o să trăiţi bine, la calendele greceşti".
duminică, 2 ianuarie 2011
sâmbătă, 25 decembrie 2010
"Conservatorii de azi vor să conserve prima cale ferată din România, construită de înaintaşi"
"Conservatorii de azi vor să conserve prima cale ferată din România, construită de înaintaşi"
În anul 1847, la Baziaş au început lucrările la prima cale ferată din România; linia Oraviţa-Baziaş. După o scurtă întrerupere cauzată de evenimentele din revoluţia de la 1848, lucrările sunt reluate şi duse la bun sfârşit, astfel că primul tren din Baziaş a plecat la data de 1 noiembrie 1856.
Dupa 160 de ani de ani de la construirea primei căi ferate din România de către conservatori, în acelaşi judeţ Caraş Severin se transformă în mormane de fiare vechi nu doar industria, ci şi 43,6% din totalul liniilor de cale ferată existente.
La nivelul RCFT, cele 38 de secţii de circulaţie considerate inoperabile, adică mai mult de jumătate din liniile feroviare ale judeţului Caraş Severin, ar putea fi desfiinţate.
Noi conservatorii, tragem un semnal de alarmă Ministerului Transportului să aibă în vedere faptul că, prin această decizie, foarte mulţi muncitori care utilizau transportul feroviar vor fi în imposibilitatea de a mai avea un loc de muncă.
Noi, conservatorii, mai atragem atenţia aceluiaşi minister să mai aibă în vedere faptul că dezafectarea liniilor ferate ar putea fi operabilă în condiţiile în care s-ar construi drumuri şi şosele, acestea oferind o alternativă cetăţenilor care utilizează transportul feroviar.
Sau, altă alternativă, şi care este cea mai viabilă, va fi ca noi, conservatorii să ajungem din nou la putere, astfel ca după 160 de ani să conservăm ceea ce am construit .
În anul 1847, la Baziaş au început lucrările la prima cale ferată din România; linia Oraviţa-Baziaş. După o scurtă întrerupere cauzată de evenimentele din revoluţia de la 1848, lucrările sunt reluate şi duse la bun sfârşit, astfel că primul tren din Baziaş a plecat la data de 1 noiembrie 1856.
Dupa 160 de ani de ani de la construirea primei căi ferate din România de către conservatori, în acelaşi judeţ Caraş Severin se transformă în mormane de fiare vechi nu doar industria, ci şi 43,6% din totalul liniilor de cale ferată existente.
La nivelul RCFT, cele 38 de secţii de circulaţie considerate inoperabile, adică mai mult de jumătate din liniile feroviare ale judeţului Caraş Severin, ar putea fi desfiinţate.
Noi conservatorii, tragem un semnal de alarmă Ministerului Transportului să aibă în vedere faptul că, prin această decizie, foarte mulţi muncitori care utilizau transportul feroviar vor fi în imposibilitatea de a mai avea un loc de muncă.
Noi, conservatorii, mai atragem atenţia aceluiaşi minister să mai aibă în vedere faptul că dezafectarea liniilor ferate ar putea fi operabilă în condiţiile în care s-ar construi drumuri şi şosele, acestea oferind o alternativă cetăţenilor care utilizează transportul feroviar.
Sau, altă alternativă, şi care este cea mai viabilă, va fi ca noi, conservatorii să ajungem din nou la putere, astfel ca după 160 de ani să conservăm ceea ce am construit .
sâmbătă, 4 decembrie 2010
"Nonapel către intelectualii încremeniţi în propriul proiect"
"Nonapel către intelectualii încremeniţi în propriul proiect"
Wikipedia ne spune că "Un intelectual este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific, a cărei îndeletnicire comportă în mod esenţial o activitate spirituală (spre deosebire de îndeletnicirile manuale) în domeniul literaturii, artei sau ştiinţei şi care cercetează, analizează şi critică fenomenele sociale şi politice, semnificaţia şi efectele ideilor unei perioade istorice, sau fenomene ale naturii/structuri abstracte, ajungând la concluzii care pot influenţa evoluţia şi dezvoltarea acestora. Poate cel mai important atribut al unui intelectual este o gândire conformă cu logica şi ştiinţa, astfel fiind mai puţin tentat să cadă în ignoranţă, demagogie sau bigotism. Un intelectual este de obicei (afară de artişti) un om în căutarea adevărului, care nu poate fi decât ştiinţific, fiind la rândul lui un om de ştiinţă. Poziţia independentă a unui intelectual este bazată pe principii elaborate exclusiv pe cale raţională şi conduce în mod necesar spre nonconformism, având curajul, spre deosebire de ceilalţi, să adopte o atitudine critică, să-şi pună întrebări, să demascheze "adevăruri" larg acceptate, care se dovedesc a fi doar dogme. Totalitatea intelectualilor dintr-o comunitate socială (localitate, ţară sau comunitate de naţiuni) formează intelectualitatea acelei comunităţi, caracterizată prin diversitate. Cuvântul "intelectual", folosit ca substantiv, referitor la "muncitorul cu mintea" care îşi asumă şi o responsabilitate politică, a fost utilizat se pare pentru prima dată de Georges Clemenceau, referindu-se la "intelectuali" ca Marcel Proust sau Anatole France, care s-au unit cu ...mile Zola în apărarea lui Dreyfus."
Această definiţie extrem de cuprinzătoare relevă, dacă mai era cazul, că această ţară are nu doar 50 de intelectuali, de altfel respectabili, ci sute de mii de specialişti care corespund deplin acestei încadrări.
Nedrept este faptul că de 21 ani aceste sute de mii de intelectuali români au rămas anonimi, inducându-ni-se ideea că aceste câteva personalităţi se substituie mentalităţii tuturor, realitate care este absolut falsă.
Fiind conservator, evident pleiada de modele intelectuale pe care le venerez cuprinde personalităţile care ne-au scris istoria P.P. Carp, Tache Ionescu, fraţii Rosseti, Lascăr Catargiu şi mulţi alţii.
Evident că şi continuatorii conservatorilor au intelectuali de marcă amintind aici doar pe profesorul Irinel Popescu, avocatul Sergiu Andon sau profesorul Dan Voiculescu, autor a peste 20 de cărţi despre economie.
Caracteristic tuturor acestor intelectuali este faptul că personalitatea lor a evadat din încremenirea propriului proiect, dovedind că aceasta este soluţia pentru ca generaţiile şi timpul viitor să nu te zidească în uitare şi cel mai important aspect constă în faptul că nu ne-au impus această titulatură.
În consecinţă, intelectualilor anonimi care nu ne-au impus în toţi aceşti ani dreptul de a le fi recunoscute meritele şi care nu s-au înregimentat mental unor meschine cauze politice, noi, conservatorii, le mulţumim.
Wikipedia ne spune că "Un intelectual este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific, a cărei îndeletnicire comportă în mod esenţial o activitate spirituală (spre deosebire de îndeletnicirile manuale) în domeniul literaturii, artei sau ştiinţei şi care cercetează, analizează şi critică fenomenele sociale şi politice, semnificaţia şi efectele ideilor unei perioade istorice, sau fenomene ale naturii/structuri abstracte, ajungând la concluzii care pot influenţa evoluţia şi dezvoltarea acestora. Poate cel mai important atribut al unui intelectual este o gândire conformă cu logica şi ştiinţa, astfel fiind mai puţin tentat să cadă în ignoranţă, demagogie sau bigotism. Un intelectual este de obicei (afară de artişti) un om în căutarea adevărului, care nu poate fi decât ştiinţific, fiind la rândul lui un om de ştiinţă. Poziţia independentă a unui intelectual este bazată pe principii elaborate exclusiv pe cale raţională şi conduce în mod necesar spre nonconformism, având curajul, spre deosebire de ceilalţi, să adopte o atitudine critică, să-şi pună întrebări, să demascheze "adevăruri" larg acceptate, care se dovedesc a fi doar dogme. Totalitatea intelectualilor dintr-o comunitate socială (localitate, ţară sau comunitate de naţiuni) formează intelectualitatea acelei comunităţi, caracterizată prin diversitate. Cuvântul "intelectual", folosit ca substantiv, referitor la "muncitorul cu mintea" care îşi asumă şi o responsabilitate politică, a fost utilizat se pare pentru prima dată de Georges Clemenceau, referindu-se la "intelectuali" ca Marcel Proust sau Anatole France, care s-au unit cu ...mile Zola în apărarea lui Dreyfus."
Această definiţie extrem de cuprinzătoare relevă, dacă mai era cazul, că această ţară are nu doar 50 de intelectuali, de altfel respectabili, ci sute de mii de specialişti care corespund deplin acestei încadrări.
Nedrept este faptul că de 21 ani aceste sute de mii de intelectuali români au rămas anonimi, inducându-ni-se ideea că aceste câteva personalităţi se substituie mentalităţii tuturor, realitate care este absolut falsă.
Fiind conservator, evident pleiada de modele intelectuale pe care le venerez cuprinde personalităţile care ne-au scris istoria P.P. Carp, Tache Ionescu, fraţii Rosseti, Lascăr Catargiu şi mulţi alţii.
Evident că şi continuatorii conservatorilor au intelectuali de marcă amintind aici doar pe profesorul Irinel Popescu, avocatul Sergiu Andon sau profesorul Dan Voiculescu, autor a peste 20 de cărţi despre economie.
Caracteristic tuturor acestor intelectuali este faptul că personalitatea lor a evadat din încremenirea propriului proiect, dovedind că aceasta este soluţia pentru ca generaţiile şi timpul viitor să nu te zidească în uitare şi cel mai important aspect constă în faptul că nu ne-au impus această titulatură.
În consecinţă, intelectualilor anonimi care nu ne-au impus în toţi aceşti ani dreptul de a le fi recunoscute meritele şi care nu s-au înregimentat mental unor meschine cauze politice, noi, conservatorii, le mulţumim.
vineri, 12 noiembrie 2010
"No Country for Old Men--Nu există ţară pentru bătrâni"
În aceşti ani conservatorii au fost extrem de aproape de românii în vârstă, acest fapt determinându-mă să parafrazez, cu tristeţe, titlul romanului omonim scris de Cormac McCarthy şi să afirm, că România, cu certitudine, nu este o ţară care să-i respecte pe bătrâni.
Amintesc acum doar de lipsa totală de respect pe care preşedintele ţării o manifestă faţă de bătrâni, cărora le-a refuzat majorarea pensiilor umilitoare pe care le au după o viaţă de muncă.
Conservatorii au dezavuat refuzul preşedintelui de majorare a pensiilor şi s-au solidarizat cu federaţiile de pensionari împreună cu care au protestat aproape o lună în faţa Cotroceniului.
Inutil însă, locuitorul Cotroceniului a ramas neclintit în decizia sa lipsită de orice urmă de respect pentru bătrânii din România, care l-au votat în urmă cu 3 ani, crezând în promisiunea mincinoasă despre un trai mai bun, dar care nu menţiona că acesta este destinat doar clientelei politice a PD.
Şi dacă preşedintele ţării nu-i respectă pe cei aproape 5 milioane de români care abia reuşesc să-si achite întreţinerea şi să-şi cumpere medicamente, atunci cu regret afirmăm că, din păcate, România anului 2010 a devenit o country care nu este pentru old men, dar nici pentru tineri, ci doar pentru şmecherii din PD care au devenit superbaroni îmbogăţiţi din bani publici.
Amintesc acum doar de lipsa totală de respect pe care preşedintele ţării o manifestă faţă de bătrâni, cărora le-a refuzat majorarea pensiilor umilitoare pe care le au după o viaţă de muncă.
Conservatorii au dezavuat refuzul preşedintelui de majorare a pensiilor şi s-au solidarizat cu federaţiile de pensionari împreună cu care au protestat aproape o lună în faţa Cotroceniului.
Inutil însă, locuitorul Cotroceniului a ramas neclintit în decizia sa lipsită de orice urmă de respect pentru bătrânii din România, care l-au votat în urmă cu 3 ani, crezând în promisiunea mincinoasă despre un trai mai bun, dar care nu menţiona că acesta este destinat doar clientelei politice a PD.
Şi dacă preşedintele ţării nu-i respectă pe cei aproape 5 milioane de români care abia reuşesc să-si achite întreţinerea şi să-şi cumpere medicamente, atunci cu regret afirmăm că, din păcate, România anului 2010 a devenit o country care nu este pentru old men, dar nici pentru tineri, ci doar pentru şmecherii din PD care au devenit superbaroni îmbogăţiţi din bani publici.
miercuri, 10 noiembrie 2010
În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".
În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".
Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime de aceea , este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .
Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime de aceea , este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .
duminică, 31 octombrie 2010
SE intoarce roata
Preşedintele Filialei PC Caraş Severin , Domnul Ioan Tundrea a prezidat vineri , Şedinţa Consiliului Judeţean al PC Caras Severin prilej pentru a evalua noua situaţie a filialei.
Concluzia cea mai impotantă este că, in ultima perioadă se constată solicitari tot mai multe ale unor aleşi PDL care doresc să se inscrie in PC,ingrijoraţi probabil de scăderea dramatică in sondaje.Acest fenomen a mai existat in 2004, cand PD şi a infiltrat pe listele PC căteva persoane .
Diferit fata de 2004, este faptul că acum , printre persoanele care solicită inscrierea in PC, sunt şi fosti aleşi locali PC, care au migrat spre PDL ,in ultimii ani filiala noastră fiind ţinta multor atacuri asupra aleşilor locali care şantajati sau tentaţi de diferite avantaje, au migrat spre puterea portocalie.
Conducrea filialei işi rezervă dreptul de a nu face publice numele persoanelor care solicită inscrierea in PC, menţionănd doar faptul ca, in politică intotdeuna funcţionează principiul roţii care se invărte.
Concluzia cea mai impotantă este că, in ultima perioadă se constată solicitari tot mai multe ale unor aleşi PDL care doresc să se inscrie in PC,ingrijoraţi probabil de scăderea dramatică in sondaje.Acest fenomen a mai existat in 2004, cand PD şi a infiltrat pe listele PC căteva persoane .
Diferit fata de 2004, este faptul că acum , printre persoanele care solicită inscrierea in PC, sunt şi fosti aleşi locali PC, care au migrat spre PDL ,in ultimii ani filiala noastră fiind ţinta multor atacuri asupra aleşilor locali care şantajati sau tentaţi de diferite avantaje, au migrat spre puterea portocalie.
Conducrea filialei işi rezervă dreptul de a nu face publice numele persoanelor care solicită inscrierea in PC, menţionănd doar faptul ca, in politică intotdeuna funcţionează principiul roţii care se invărte.
Un pariu pierdut
Un pariu pierdut
Dupa cum este cunoscut, economia Romaniei se afla de doi ani in cadere libera. Cele mai drmatice efecte ale acestui fenomen sunt binecunoscute : comprimarea accentuata a produsului intern brit ( - 7,1% in 2009 si -1,5% in prima jumatate a acestui an ), reducerea numarului de salariati cu 611 000 in perioada septembrie 2008- august 2010 si diminuarea in aceeasi perioada a salariilor reale cu aproape 17% . Fara indoiala, toate aceste amputari au determinat o crestere accentuata a entropieie economice, sociale si politice, entropie care era suficient de mare si inainte de declansarea actualului declin economic al Romaniei. Cu toate acestea, scaderea accentuata a nivelului de trai , ineficacitatea endemica a institutiilor politice si alienarea generalizata reprezinta riscuri de tara cu mult mai mici comparativ cu riscul de faliment valutar al Romaniei. Desi opinia publica interna si internationala nu pare preocupata de riscul ca Romania sa devina la un moment nu prea indepartat insolvabila din punct de vedere valutar, acest risc a crescut in mod asimptotic in ultimii doi ani si continua sa creasca in acelasi mod in fiecare zi. De ce ? Raspunsul la aceasta intrebare nu este dificil : in ultimii cinci ani majoritatea romaniilor au imprumutat din strainatate foarte multi bani pentru finantarea unor importuri pantagruelice de bunuri si servicii. Ori, luxul, lacomia, si stupiditatea implica in mod inevitabil costuri si riscuri majore. Din acest motiv, datoria externa totala a Romaniei a crescut in perioada decembrie 2004 – august 2010 de la 21,5 la 87,76 miliarde de euro. Desigur, exista multi pseudoanalisti care , din credulitate sau din interes, sustin ca actualul nivel al indatorarii externe pe termen mediu si lung a Romaniei ( 60% din produsul intern brut ) nu este atit de mare incit sa genereze cu o probabilitate semnificativa un risc valutar major. Tot acest cor de propagandisti invoca exemplul Greciei care are , intr-adevar, un nivel al indatorarii externe cu mult mai mare decit al Romaniei. Numai ca Romania, spre deosebire de Grecia, nu face parte din Zona Euro. Iar in Zona Euro exista o rezerva valutara suficient de mare pentru contracararea riscului de insolventa al statelor afectate de acest risc ( Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia , Italia). In cazul Romaniei, insa, riscul de insolventa valutara este imens din urmatoarele motive: nivelul nesustenabil al cash flow-ului valutar si penuria acuta de creditori si de resurse financiare la nivel global. Astfel, in primele opt luni din acest an principalele plati valutare ale Romaniei au totalizat 27,91 miliarde de euro ( 14,395 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen scurt plus 9,152 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen mediu si lung plus 4,363 miliarde de euro pentru plata deficitului comercial ) , in timp ce inputurile valutare aferente investitiilor straine directe si altor surse conjuncturale ( in special banii trimisi de romanii care lucreaza in srainatae ) au totalizat doar 2,362 miliarde de euro. Evident, acest cash flow negativ de 25,548 miliarde de euro a fost finantat prin indatorare externa pe diferite termene si prin utilizarea rezervei valutare a BNR. Tinind cont de faptul ca serviciul datoriei externe pe termen scurt ( rambursari si dobinzi ) a fost finantat prin credite pe termen scurt, rezulta ca celelalte outputuri valutare ( deficitul comercial si serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung ) au fost finantate din urmatoarele surse : credite pe termen mediu si lung de la FMI si UE, investitii straine directe, inputuri valutare conjuncturale si rezerva valutara a BNR. In aceste conditii, rezulta ca deficitul valutar anual al Romaniei dterminat de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung, respectiv de deficitul comercial a atins deja un nivel nesustenabil: aproximativ 20 de miliarde de euro. De ce este nesustenabil acest nivel al deficitului valutar.? In primul rind pentru ca este foarte mare (17% din produsul intern brut). In al doilea rind, acest deficit nu este pe termen scurt , ci pe termen lung. In sfirsit, acest deficit nu poate fi finantat decit in mica masura prin investitii straine directe si prin cash flow-uri valutare conjuncturale. Cu alte cuvinte, deficitului valutar al Romaniei determinat de deficitul commercial si de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung a devenit in acest moment atit de mare , incit nu mai pate fi finantat decit prin indatorare suplimentara pe termen mediu si lung. Noi datorii , deci, pentru plata vechilor datorii. Exista , oare, solutii de iesire din acesta regresie vicioasa ? Teoretic vorbind, exista inca solutii pentru evitarea colapsului valutar al Romaniei. Astfel, Romania nu va fi afectata de pericolul insolventei valutare daca investitiile straine directe si valuta trimisa de romanii care muncesc in strainatate vor totalize 20 de miliarde in fiecare an. O alta solutie de evitare a insolventei ar fi diminuarea semnificativa a actualului deficit commercial al Romaniei ( aproximativ 6,5 miliarde de euro pe an ) prin cresterea rapida a exporturilor. In sfirsit, falimentul valutar al Romaniei ar putea fi evitat daca BNR-ul ar deprecia cu cel putin o treime actualul curs de schimb al leului. Din pacate , in actualul context economic , politic si social solutiile mentionate sunt doar teoretice. Este evident ca situatia economica a Romaniei s-a deteriorate atit de mult incit propbabilitatea unui faliment valutar a devenit in acest moment extrem de mare. Cu alte cuvinte, daca solvabilitatea Romaniei ar devein miza unui concurs de pariuri, nici un parior bine informat nu ar paria pe o asemenea eventualitate. Pentru ca cine a pariat sau va paria pe solvabilitatea Romaniei va pierde aproape cert acest pariu…
Dr.ing. Nicolae Țăran
Dupa cum este cunoscut, economia Romaniei se afla de doi ani in cadere libera. Cele mai drmatice efecte ale acestui fenomen sunt binecunoscute : comprimarea accentuata a produsului intern brit ( - 7,1% in 2009 si -1,5% in prima jumatate a acestui an ), reducerea numarului de salariati cu 611 000 in perioada septembrie 2008- august 2010 si diminuarea in aceeasi perioada a salariilor reale cu aproape 17% . Fara indoiala, toate aceste amputari au determinat o crestere accentuata a entropieie economice, sociale si politice, entropie care era suficient de mare si inainte de declansarea actualului declin economic al Romaniei. Cu toate acestea, scaderea accentuata a nivelului de trai , ineficacitatea endemica a institutiilor politice si alienarea generalizata reprezinta riscuri de tara cu mult mai mici comparativ cu riscul de faliment valutar al Romaniei. Desi opinia publica interna si internationala nu pare preocupata de riscul ca Romania sa devina la un moment nu prea indepartat insolvabila din punct de vedere valutar, acest risc a crescut in mod asimptotic in ultimii doi ani si continua sa creasca in acelasi mod in fiecare zi. De ce ? Raspunsul la aceasta intrebare nu este dificil : in ultimii cinci ani majoritatea romaniilor au imprumutat din strainatate foarte multi bani pentru finantarea unor importuri pantagruelice de bunuri si servicii. Ori, luxul, lacomia, si stupiditatea implica in mod inevitabil costuri si riscuri majore. Din acest motiv, datoria externa totala a Romaniei a crescut in perioada decembrie 2004 – august 2010 de la 21,5 la 87,76 miliarde de euro. Desigur, exista multi pseudoanalisti care , din credulitate sau din interes, sustin ca actualul nivel al indatorarii externe pe termen mediu si lung a Romaniei ( 60% din produsul intern brut ) nu este atit de mare incit sa genereze cu o probabilitate semnificativa un risc valutar major. Tot acest cor de propagandisti invoca exemplul Greciei care are , intr-adevar, un nivel al indatorarii externe cu mult mai mare decit al Romaniei. Numai ca Romania, spre deosebire de Grecia, nu face parte din Zona Euro. Iar in Zona Euro exista o rezerva valutara suficient de mare pentru contracararea riscului de insolventa al statelor afectate de acest risc ( Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia , Italia). In cazul Romaniei, insa, riscul de insolventa valutara este imens din urmatoarele motive: nivelul nesustenabil al cash flow-ului valutar si penuria acuta de creditori si de resurse financiare la nivel global. Astfel, in primele opt luni din acest an principalele plati valutare ale Romaniei au totalizat 27,91 miliarde de euro ( 14,395 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen scurt plus 9,152 miliarde de euro pentru serviciul datoriei pe termen mediu si lung plus 4,363 miliarde de euro pentru plata deficitului comercial ) , in timp ce inputurile valutare aferente investitiilor straine directe si altor surse conjuncturale ( in special banii trimisi de romanii care lucreaza in srainatae ) au totalizat doar 2,362 miliarde de euro. Evident, acest cash flow negativ de 25,548 miliarde de euro a fost finantat prin indatorare externa pe diferite termene si prin utilizarea rezervei valutare a BNR. Tinind cont de faptul ca serviciul datoriei externe pe termen scurt ( rambursari si dobinzi ) a fost finantat prin credite pe termen scurt, rezulta ca celelalte outputuri valutare ( deficitul comercial si serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung ) au fost finantate din urmatoarele surse : credite pe termen mediu si lung de la FMI si UE, investitii straine directe, inputuri valutare conjuncturale si rezerva valutara a BNR. In aceste conditii, rezulta ca deficitul valutar anual al Romaniei dterminat de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung, respectiv de deficitul comercial a atins deja un nivel nesustenabil: aproximativ 20 de miliarde de euro. De ce este nesustenabil acest nivel al deficitului valutar.? In primul rind pentru ca este foarte mare (17% din produsul intern brut). In al doilea rind, acest deficit nu este pe termen scurt , ci pe termen lung. In sfirsit, acest deficit nu poate fi finantat decit in mica masura prin investitii straine directe si prin cash flow-uri valutare conjuncturale. Cu alte cuvinte, deficitului valutar al Romaniei determinat de deficitul commercial si de serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung a devenit in acest moment atit de mare , incit nu mai pate fi finantat decit prin indatorare suplimentara pe termen mediu si lung. Noi datorii , deci, pentru plata vechilor datorii. Exista , oare, solutii de iesire din acesta regresie vicioasa ? Teoretic vorbind, exista inca solutii pentru evitarea colapsului valutar al Romaniei. Astfel, Romania nu va fi afectata de pericolul insolventei valutare daca investitiile straine directe si valuta trimisa de romanii care muncesc in strainatate vor totalize 20 de miliarde in fiecare an. O alta solutie de evitare a insolventei ar fi diminuarea semnificativa a actualului deficit commercial al Romaniei ( aproximativ 6,5 miliarde de euro pe an ) prin cresterea rapida a exporturilor. In sfirsit, falimentul valutar al Romaniei ar putea fi evitat daca BNR-ul ar deprecia cu cel putin o treime actualul curs de schimb al leului. Din pacate , in actualul context economic , politic si social solutiile mentionate sunt doar teoretice. Este evident ca situatia economica a Romaniei s-a deteriorate atit de mult incit propbabilitatea unui faliment valutar a devenit in acest moment extrem de mare. Cu alte cuvinte, daca solvabilitatea Romaniei ar devein miza unui concurs de pariuri, nici un parior bine informat nu ar paria pe o asemenea eventualitate. Pentru ca cine a pariat sau va paria pe solvabilitatea Romaniei va pierde aproape cert acest pariu…
Dr.ing. Nicolae Țăran
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
