miercuri, 14 octombrie 2009

Gelu Ghera ,Why GOD?

De multe ori m am intrebat de ce oare Dumnezeu ii ia langa EL intai pe cei buni, si iubiti de toata lumea iar pe farisei,egoisti si rai ii tine sa urateasca pamantul.
Evident pentru resiteni Gelu Ghera a fost dintre cei buni,cu figura li blandasi cu vorba domoala care nu ar fi amarat pe nimeni nicioadata si tunci DE CE?
Poate ca Divinitatea in intelepciunea Sa infinita se inconjoara doar de ingeri iar pamantul il lasa prada demonilor si poate ca asemenea momente tragice ar trebui sa ne oblige sa reflectam ca doar prin modele ca ziaristul Gelu Ghera,dr.Iliasa, poetul Ioan Chichere,Sepi,Vio Racoceanu ponderea raului s ar imputina.
Cu fiecare prieten care pleaca asa brusc fara a apuca sa ne spunem macar la revedere ma simt mai singur si mai sarac si dupa fiecare plecare neasteptata a unui om drag cand sunt fulgerat de neputinta imi spun ca voi sta cat mai mult posibil in preajma celor pe care i pretuiesc.Si pretuiesc foarte multi oameni dar nu stiu de ce in ultima vreme acest timp nemilos devine tot mai comprimat .
Drum bun printre stele Gelu Ghera eu sigur voi privii cat mai des cerul!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Gratitudine Doamnei Herta Mueller

Incredibila veste ,că scriitoarea născută in Banat ,Doamna Herta Mueller a caştigat Nobelul pentru literatură din acest an, mi a umplut sufletul de bucurie mie şi colegilor mei ,dar mă şi intristează profund pentru inerţia compatrioţilor care nu realizează ce extraordinar fapt ni s a intamplat.
Daca vre un meci de fotbal s ar fi intămplat sa l caştige romănii ,strazile ar fi fost inundate de mulţimi fericite iar o recunoaştere mondială a valorii unui compatriot ,care a determinat cele mai prestigioase agenţii de presă să vorbească atăt de elogios despre noi ca romani, ne ţine ţintuiţi in indiferenţă.
Ar fi trebuit să umplem străzile Romaniei cu flori in mana in semn de recunostinţă ,intr o tăcere meditativă ,faţă de această scriitoare născută in Banat, care a indrăznit să descrie umilinţele şi teroarea unui sistem comunist ,care ne a hidoşit şi dezumanizat sufletele.
Admirabilă această Doamna ,Herta Mueller care refuză in continuare, să accepte invitaţiile formale ,ale aşa zisului Institut Cultural Roman, impanzit de oameni ai vechiului sistem,torţionari care au haituit o atunci cănd trăia in Romania.
Ar trebui, să ne facem O Mea Culpa !colectivă pentru zecii de ani de laşitate in care am acceptat sa trăim şi să ne inclinăm cu recunştinta in faţa acestei Doamne ,care ne şterge feţele de ruşinea complicitaţii cu un sistem odios , fie şi doar cu tacerea .

Multa ,sed multum!

Consider că autorităţile locale portocalii ar fi fost bine să aplice modelul jumataţii de guvern, care corespunde marimii premierului şi in teritoriu.
In Caraş Severin conform inalţimii premierului judeţean ar fi trebuit să avem un numar aproape dublu de directori de instituţii faţă de numarul membrilor Guvernului şi judeţul nostru ar fi fost iaraşi printre primele chiar inaintea Timişului( cred ca d.l Frunzăverde este mai inalt ca d.l Ostaficiuc).
Remarc cu făloşenie bănăţenescă că judeţul nostru este tot mai frunce!

duminică, 20 septembrie 2009

"Principii? - fleacuri! Omenie? - fleacuri!

Chiverniseala, pricopseala şi ciupeala - astea sunt principiile.
Lipsa de omenie şi de caracter, asta e pecetia timpului nostru.
A nu gândi la nimic, a nu simţi nimic, a nu iubi şi nu voi nimic în afară de chiverniseala personală şi a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai naltă a vieţii noastre publice" aşa se exprima cu amară ironie Caragiale despre vremurile sfârşitului de secol XIX.
La început de secol XXI, Ghidul.... lui Radu Paraschivescu este o replică la fel de exactă a principiilor absente din vremurilor noastre cuprinse de autism.
Este prea bine ştiut că aşa satirizate cum erau năravurile politicienilor din vremea lui Caragiale, şefii partidelor aveau titluri universitare recunoscute în toată Europa, maniere şi educaţie care deschideau uşile celor mai simandicoase saloane occidentale.
Incredibila realitate a vremurilor de astăzi, supusă fiind unei manipulări strigătoare la cer, proţăpeşte în topul sondajelor de opinie personaje politice al căror grotesc nu ar fi avut loc nici în mahalaua lui Caragiale.
Anomalia acestor ierarhizări comandate, "educă" subliminalul românilor cu modelul ciobănesc al noii tipologii de politician vip.
Care ar mai fi motivaţia pentru generaţiile de tineri politicieni în formare ale acestei ţări să-şi dorească să acceadă la titluri universitare, dacă "studiile sociologilor" le acordă cu indulgenţă şefilor de partide titraţi procente după bunul lor plac.
Unica explicaţie plauzibilă pentru aceste anomalii din sondaje ar fi că executanţii lor au rămas cu reflexele dinainte de 1989, când comenzile politice ale conducătorilor agramaţi le pretindeau să-i plaseze întotdeauna pe locurile fruntaşe.
Aşadar, în Ghidul ...autorului mai este mult loc pentru politicienii care consideră că lipsa de principii constituie un fleac

duminică, 13 septembrie 2009

În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprita

Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse dar parca niciodata nu s a manifestat atat de agresiv ca acum cand portocaliil s au urcat cu bocancii peste vietile noastre.
Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.
În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.
Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.
Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime.
Din fericire, societatea românească, sprijinită de mecanisme tot mai solide, pe principii occidentale, a sancţionat aceste tentative de paranoia postelectorală.
Viitorul cetăţii noastre pare a fi având o doză de speranţă acum, dupa aderare, totuşi, este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.
Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă. .